COLEGIUL NAȚIONAL DE COMERȚ AL ASEM Catedra CONTABILITATE Studiu Individual ghidat de profesor la unitatea de curs ”Metode și tehnici de evaluare contabilă” Tema : “Evaluarea datoriilor” Realizat : Semeniuc Daria CON-201 Profesor: Ciorbă Eugenia Datoriile reprezintă obligații actuale ale entității ce decurg din fapte anterioare prin stingerea (decontarea) cărora se asteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse care incorporează beneficii economice. În contabilitate şi în rapoartele financiare datoriile se clasifică după următoarele criterii: După conţinutul economic: datorii financiare, datorii comerciale, datorii calculate. După termenul de achitare: datorii pe termen lung, datorii pe termen scurt. După modul de achitare: datorii convertibile, achitarea cărora poate fi efectuată prin cedarea unei părţi din capitalul statutar (acţiuni sau cote de participaţie), datorii neconvertibile, achitarea cărora se efectuează prin alte mijloace şi nu prevede cedarea unei părţi din capitalul statutar. Datoriile întreprinderii pot fi exprimate în valută naţională – la provenienţa lor din interiorul ţării sau în valută străină – la provenienţa lor de peste hotarele ţării. Datoriile pot fi reflectate în contracte, documente primare de achiziţie a mărfurilor în valută străină, însă la reflectarea datoriilor în conturile contabile şi rapoartele financiare acestea trebuie să fie exprimate numai în valută naţională. Datoriile exprimate în valută străină din momentul apariţiei pînă la momentul achitării lor pot genera venituri – în cazul diferenţelor favorabile de curs valutar, ori pierderi – în urma diferenţelor nefavorabile. Conform planului de conturi contabile pentru evidenţa datoriilor pe termen scurt sînt destinate conturile clasei 5 “Datorii pe termen scurt” şi pentru evidenţa datoriilor pe termen lung – conturile clasei 4 “Datorii pe termen lung”. Soldurile acestor conturi la sfîrşitul perioadei de gestiune se reflectă în compartimentele 4 şi 5 ale Bilanţului contabil cu aceiaşi denumire. Evidența datoriilor comerciale Datoriile comerciale reprezintă angajamentele de plată ale întreprinderii faţă de furnizori, antreprenori şi alţi creditori privind facturile comerciale pentru materialele procurate, serviciile acordate şi avansurile primite.Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor, creditor, termen de apariţie şi stingere a datoriilor.Pentru evidenţa sintetică sînt destinate conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”, 523 “Avansuri pe termen scurt primite”. Aceste conturi sînt conturi de pasiv. În creditul lor se înregistrează creşterea datoriilor comerciale, în debit - achitarea datoriilor faţă de furnizori. Soldul acestor conturi este creditor şi reprezintă datoriile comerciale ale întreprinderii la o anumită dată şi se reflectă în capitolul V al Bilanţului contabil. Evidența datoriilor financiare Datoriile financiare includ datoriile care apar în legătură cu procurarea capitalului atras. Capitalul atras îl constituie mijloacele primite în valută naţională şi străină primite de către întreprindere de la persoane fizice şi/sau juridice, pe un termen stabilit şi pentru o plată anumită. Datoriile financiare reprezintă întreprinderii şi cuprind: o sursă străină de finanţare a Creditele bancare. Acestea pot fi primite de la bănci în baza contractului încheiat între întreprindere şi aceasta instituţie financiară. Împrumuturile. Împrumuturile pot fi primite de la întreprinderi (părţi legate şi nelegate), persoane fizice, personalul întreprinderii. Modul de creditare, de primire şi rambursare a creditelor bancare este reglementat de contractele de credit şi actele normative în vigoare. În dependenţă de termenul rambursării, creditele şi împrumuturile pot fi: pe termen scurt, al căror termen de achitare este nu mai mare de un an calendaristic; pe termen lung, cu termen de achitare mai mare de un an calendaristic. Pentru evidenţa creditelor bancare pe termen scurt şi lung sînt destinate respectiv conturile: 511 “Credite bancare pe termen scurt”, 512 “Credite bancare pe termen scurt pentru salariaţi”, 411 “Credite bancare pe termen lung”, 412 “Credite bancare pe termen lung pentru salariaţi”.Aceste conturi sînt de pasiv. În credit se înregistrează sumele creditelor bancare şi împrumuturile primite, mărimea dobînzilor calculate aferente acestora. În debit – rambursarea creditelor şi împrumuturilor. Soldul conturilor este creditor şi reprezintă mărimea datoriilor întreprinderii faţă de bănci, alţi creditori la un moment dat.La primirea creditelor bancare se întocmesc formulele contabile: debit conturile 241 “Casa”, 242 “Conturi curente în valută naţională”, 243 “Conturi curente în valută străină”, credit conturile 411 “Credite bancare pe termen lung”, 412 “Credite bancare pe termen lung pentru salariaţi”, 511 “Credite bancare pe termen scurt”, 512 “Credite bancare pe termen scurt pentru salariaţi”. La achitarea creditelor şi împrumuturilor se întocmesc formulele contabile: debit conturile 511 “Credite bancare pe termen scurt”, 512 “Credite bancare pe termen scurt pentru slariaţi”, 513 “Împrumuturi pe termen scurt”, credit conturile 241 “Casa”, 242 “Conturi curente în valută naţională”, 243 “Conturi curente în valută străină”.